Prin această poveste reală doresc să aduc în atenția cititorior două aspecte și anume faptul că de aici a plecat visul meu, acum Gina's Dream, felisa de Maine Coon, și celalalt aspect este de a informa opinia publică despre avantajele achiziționării unui animal dintr-o felisă autorizată și dezavantajele încurajării samsarilor al căror principal scop este doar beneficiul material.
Vă voi povesti în rândurile de mai jos povestea iubitului meu Zigo și drama prin care am trecut amândoi.
Prima oară am vazut un Maine Coon la expozitțile SofistiCAT din România; m-am îndrăgostit pe loc și mi-am dorit din tot sufletul un asfel de exemplar. În acea vreme nu știam nimic despre rasă și nici nu aveam habar că ar trebui să știu ceva; nu cunoșteam nici măcar cum arată un pui de Maine Coon, care este greutatea corespunzătoare vârstei, care sunt caracteristicile rasei și nici faptul că puritatea rasei este certificată doar de pedigree (certificatul de naștere și CNP-ul pisicii).
Am făcut o cercetare superficială, nu m-am documentat asupra tuturor aspectelor și, din nefericire, am apelat la OLX.
Am ales un pui de la o traficantă ce își spunea „crescătoare” din Pitești (aici am văzut că este sediul central al înșelătoriilor cu animale) și ne-am întâlnit în parcarea unui supermarket, unde a scos din portbagajul unei mașini un ghemotoc cu ochișori speriați și blana zburlită ce se dorea a fi un Maine Coon; era ZIGO.
După ce mi-a dat sfaturi prețioase precum că adoră să mănânce bânză și îi place la nebunie pâinea, i-am plătit și am plecat acasă cu ghemotocul care cântărea doar 250 g la cele două luni.
Acum, crescator fiind, vă spun că această greutate o au pisoii de Maine Coon în prima și a doua săptămână de viață. Mi-a înmânat un carnet simplu de sănătate pe care îl poate cumpăra oricine de oriunde și am plecat bucuroasă spre casă cu „Maine Coon-ul”. Era atât de leșinat de foame încât și acum, după doi ani de îngrijire riguroasă, încă se teme că rămâne fără hrană și trebuie să mănânce orice prinde.
Doar două zile a durat bucuria mea și apoi au început problemele. Observasem deja că sternul era foarte proeminent și cu piciorușele din spate călca strâmb și șchiopătând (avea rahitism) și o diaree cumplită cu sânge care îl epuiza pe bietul pisoiaș.
Un an de zile am bătut calea mai multor cabinete din București, am cunoscut o mulțime de medici și am făcut toate analizele posibile pentru că pisoiul luat, ZIGO, era foarte bolnav. Între timp, am aflat și că nu este un Maine Coon veritabil, dar asta nu a mai contat, fiindcă tot ce îmi doream era să-i salvez viața. Costul tratamentelor lui Zigo timp de un an de zile ar fi echivalat cu achiziționarea a patru Maine Coon adevărați din felisele acreditate.
Suferința pisoiului supus la tot felul de teste și intervenții, și a mea, implicit, a lăsat urme adânci în sufletul meu.
Samsarii de animale împerechează pisici obținute din combinații nefirești între rude și intervine astfel pericolul consangvinizării, folosesc animale din diverse hibridizări cu rasa europeană, le înfometează și le folosesc doar în scop reproductiv, scoțându-le apoi la vânzare pe internet și numindu-le exemplare din diverse rase „pure”.
În schimb, crescătorii din felisele acreditate fac teste genetice pisicilor și nu pun în programul de reproducere decât exemplare sănătoase și testate genetic.
Rasa Maine Coon poate avea o maladie cardiacă numită HCM, transmisa genetic, PKD, o boală polichistică renală, de asemenea cu transmitere genetică. De aceea, crescătorii cu felise înregistrate în Asociații și Federatii au obligația de a și testa genetic exemplarele.
Zigo al meu a suferit enorm, a făcut șoc anafilactic, scaun cu sânge timp de un an și a fost de mai multe ori la un pas de moarte. Greutatea lui era foarte mică, indiferent de eforturile mele. Deși am făcut multiple investigații, nimeni nu mi-a pus un diagnostic concret, iar eu eram epuizată și mă gândeam să iau drumul străinătății după o soluție salvatoare.
Însă motanul meu s-a îmbolnăvit atât de grav, încât nu putea suporta un drum atât de lung: pupilele erau dilatate de durere, intestinele erau răsucite, avea febră foarte mare, nu mai mânca, nu se mai mișca, iar în ochii lui era doar o durere imensă pe care părea că nu o mai poate suporta. A intrat în comă, iar eu, disperată și plânsă, am stat în spital la căpătâiul lui două zile nedezlipită.
Pe ultima sută de metri, vigilența unui medic minunat, Alice Mihaela Rădulescu, de la cabinetul veterinar A&A din București, într-o ultimă încercare, a cerut să se facă o anume analiză; a fost analiza care i-a salvat viața. Zigo suferă de o afecțiune genetică rară și gravă, nu poate procesa potasiul și necesită supliment pe viață. Lipsa de K din organism duce la dureri musculare cumplite, contracturi tonico clonice, febra și stop cardio respirator.
Zigo este un caz fericit; a fost diagnosticat în timp util și pus pe tratament cu K, și anume cu Aspacardin pentru toată viața.
Ce vreau să spun prin această întâmplare este că între timp eu am devenit crescător acreditat de Maine Coon, dețin felisa GINA'S DREAM, am învățat că pisica nu mănâncă brânză, nu se dă viitorilor stăpâni în parcarea unui supemarket și că puritatea rasei este certificată doar de pedigree. Puiul de pisică pleacă de la crescător în jurul vârstei de 4 luni, este însoțit obligatoriu de pedigree, microcip, pașaport, vaccinări și deparazitări și în deplină stare de sănătate pentru care crescătorul garantează.
Din nefericire, cazurile triste sunt multe, samsarii și mai mulți, iar oamenii care nu știu despre ce este vorba, la fel de numeroși; iar acest lucru este valabil pentru toate rasele de pisici.
Pe site-ul Asociației Feline Sofisticat găsiti lista completă a tuturor crescătorilor cu licență de creștere din România.
Sfatul meu de crescător și persoană încercată groaznic prin experiența ce tocmai v-am povestit-o este să nu luați pisici de pe OLX, pet shop sau alte site-uri dacă aceasta nu este însoțită de singurul document care atestă puritatea rasei și anume Pedigree-ul. Dacă nu vă permiteți întreținerea unui animal dintr-o rasă pură, oricare ar fi ea, adoptați o pisicuță de pe stradă și dați-i toată dragostea voastră, vă va răspunde pe măsură.
În speranța că v-am ajutat un pic povestindu-vă experiența mea, vă aștept cu drag la expozitiile SofistiCAT care au loc de două ori pe an, de obicei toamna și primăvara, să vedeți pisicile mele din rasa Maine COON. Vă stau la dispoziție cu alte sfaturi și informații.
Cu prietenie,
GINA VLAD, Felisa de Maine COON: „GINA'S DREAM”
