Foarte multe povești desprinse parcă dintr-un folclor de groază, amintesc despre copii răpuși de părul de pisică. Ba că s-a găsit un fir de păr în plămâni și eliminarea lui a presupus o operație complicată, ba că s-a găsit chiar un fir de păr în ficat sau pe creier, care a dus la consecințe din cele mai grave. Nu știm niciodată cine sunt exact copiii, dar poveștile circulă.
Lecția de astăzi demontează încă un mit despre pisici și explică ce este acela un chist hidatic.
Deci, ce se întâmplă, de
fapt, dacă înghițim păr de pisică? S-au spus multe povești, dar în realitate nu
se întâmplă nimic și inevitabil vom înghiți păr de pisică dacă avem un astfel
de animal de companie. Este bine să știți că părul de animale este aproape
identic cu cel uman, având aceeaşi compoziţie chimică şi fiind făcut dintr-o
proteină numită keratină. Aceasta nu poate fi digerată de om (sau de un alt
mamifer). Ca urmare a rezistenţei la acţiunea enzimelor digestive, în cazul în
care este înghiţit, părul este eliminat… în scaun. Simplu, nu? 😊
„Faimosul” chist hidatic există (și poate fi localizat în plămâni, creier sau ficat), dar nu este cauzat de părul de pisică pe care-l înghițim. Nu este nici măcar păr, ci o boală gravă provocată de un parazit, Echinococcus granulosus, cunoscut popular și sub denumirea de tenie. Acesta poate trăi în intestinul câinelui, nu al pisicii, și se poate întâlni la exemplarele care nu au fost deparazitate și este transmisibil omului. Iată de ce este atât de importantă deparazitarea animalului.
